Vrut-ai libertate

Libertate vrut-ai, ca să fugi în noapte,

Să te-ascuzi de tine, să te-ascunzi de noi,

Ai fugit nebun, trist şi prea departe,

Ca să-ţi pot atinge sufletul greoi.

Ai plecat orbit către-o altă lume,

Unde amagirea-ţi toarnă-n palme ploi,

Ploi de rătăcire, stele fără nume,

Ce se sting aievea-n dâre de noroi.

Te-ai pierdut, demult, printre umbre fade,

Numărându-ţi visul, doar din doi în doi,

Vara te-a hrănit, cu minciuni mai calde,

Ce ţi-au şters din minte drumul înapoi.