Din unduire oglindeşte-ţi chipul,
Într-un pahar cu apă ne-ntinată,
Şi pune-l unde s-a unit nisipul
Cu stânca lumii de furtuni brăzdată.
Cu răsăritul să te-ntreci în mare
Şi să-ţi îndrepţi privirile sărate,
Spre jocul de culori pierdut în zare,
Ce naşte orizonturi luminate.
În păr să-ţi prinzi trei stele încrustate,
La gât trei scoici de jad să îţi atârne
Şi să dansezi pe algele uscate,
Când crabi uriaşi îţi vor călca pe urme.
Când noaptea va să vină peste valuri,
Să te scufunzi în tainice visări
Şi să asculţi cum se lovesc de maluri,
Cântările de veşnice chemări.
Foto – Ionela Andrei
vantdetoamna 
Leave a Reply