Învaţă-mă cum să trăiesc,
când moartea mi se zvârcoleşte-n pântec,
să te ascult,
să te privesc,
pe buze să-ţi pictez un cântec.
Să-mi amintesc cum te-am găsit,
printre lumini şi ape mute,
pe vremea când iubeam smerit,
tăcerea viselor mărunte.
Şi dacă azi am să mă duc,
pe la răscrucea dintre lumi,
să mă aştepţi lângă un nuc
şi flori de mac să îmi aduni.
De n-am să vin, nu te-ntrista
căci fiinţa mea e lângă tine,
închide ochii şi ascultă
mişcarea frunzelor veline,
şi-am să te-nvăt cum să iubeşti
şi ochi şi flori şi vremi senine.
Foto – Ionela Andrei
vantdetoamna 
Leave a Reply