Odă ție

Odă ţie, suflet pogorât,

dintre iaduri negre,

pe al lumii prag,

să-ţi trăieşti durerea,

să îţi speli păcatul,

răul cel de veacuri

să-l ucizi cu drag.

Rătăcit-ai drumul

către cer, fior,

şi iubit-ai scrumul

lumii de ninsori.

Ţi-ai vândut lumina

crudului infern,

pângarit-ai chipul

darului suprem.

Te-ai nascut aievea,

printre paşi de timp

şi îți ceri iertarea

pe al morţii nimb.

Odă ţie fiinţă,

muritor născută,

ce-ţi plăteşti greşeala

din căderea mută,

şi păşeşti agale,

către cerul alb,

să-ţi câştigi lumina

sorilor de jad.