La umbra anilor ce mor
Am îngropat uitare,
Când mă rugai să nu mai zbor
Lângă a ta chemare.
Rosteam cuvinte ne-nţelese,
În limbi fără culoare,
Şi te-ntrebam de ce mă frângi
În trista-ţi răsuflare.
Nu mă priveai căci fiinţa mea
Era doar rătăcirea
Ce-ţi semăna în palme flori
Şi-ţi desena iubirea.
Nu-nţelegeai cântarea mea
De glasuri împietrite,
Şi te făceai asemenea
Tăcerii de morminte.
Te căutam ca un ecou
Ce-şi plânge goliciunea
Şi te strigam când goul meu
Năştea amărăciunea.
Nu te mai ştiu,
Plecat mister de rugi neostenite,
Nu îţi mai semăn nici uitări,
Nici cântece-mpietrite.
Foto – Ionela Andrei
vantdetoamna 
nu semăn jale, nici festin
sunt centrul lumii, sunt destin… 🙂
Sunt gand de alb, in cautare
Sunt punct sub semnul de-ntrebare…